INGERII PRINTRE NOI

Ingerii printre noi 

Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan , fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor .
Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi . Nu scotea nici un cuvant niciodata. Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica . O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri. Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea . La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...
In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui ei. Intre coaste se inalta o cocoasa grotesca , de mari dimensiuni. I-am zambit fetei , incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula , ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.
M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin " Buna ziua ". Luata prin surprindere, fetita a baguit un " Buna " usor rarait , dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul iar parcul a devenit pustiu. Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis :  

- Pentru ca sunt diferita  ... Am confirmat imediat.

- Da , esti altfel , si i-am zambit.
Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea :  

- Stiu asta .
- Fata mica , i-am zis , atat de draguta si de inocenta , imi aduci aminte de un inger . 

Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus :

- Intr-adevar ? .

- Da , micuta domnisoara , esti asemeni unui inger pazitor , trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc .
Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet , dupa care si-a deschis larg aripile si , cu o sclipire sagalnica in ochi , mi s-a adresat :

- Da , ai dreptate. Sunt ingerul tau pazitor .
Am amutit , incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.
Ea a continuat sa imi vorbeasca :

- Intrucat , in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat .
Am sarit si eu in picioare si am exclamat , cu o voce poate prea stridenta : 

- Asteapta putin ! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger ?

Ea clopotit din glas, amuzata : 

- Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale .
Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.

De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. 

Daca te-ai gandit vreodata ca nu te ai decat pe tine insuti , aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape , veghiind mereu asupra ta.