INGERUL SACRIFICAT

INGERUL SACRIFICAT 


Am plecat capul, in fata voastra si totusi nu v-ati multumit
M-ati pus sa stau si in genunchi,
Si tare rau m-ati chinuit,
M-ati ars, taiat,cioplind in aripi
Si m-ati ranit adanc in trunchi.
Am lacrimat si am intors obrazul
Crezand ca voi veti intelege
Dar m-ati lovit, trecandu-va si hazul
Facandu-va a voastra Lege.
C-un ochi ranit, incerc sa imi ridic privirea
Ma hotarasc si-am sa ma uit la cer
Mi-aduc aminte ce inseamna nemurirea
Si incerc sa o compar cu suflete de fier.
Si-ncep si plang si urlu inspre stele
Cu ochiul orb, incerc sa le gasesc
Caut menirea sufletelor rele
Si un motiv, ca sa le izbavesc.
Brazdand cu ochiul, albastrul infinit
Incerc sa mai raman si sa prind viata
Dar simt ca nu mai pot, ca s-a sfarsit
Cand se apropie un om, cu sufletul de gheata.
Si ma raneste, din nou si viata mi-i se scurge
Pe pietre, transformandu-se in cristal
Iar cerul se transforma in sange
Atunci cand trupul imi e rece, acolo, pe altar.
Dar ochiul meu, priveste inca o data
Brazdand eterul pana sus, prin cer
Si cauta motive, pentru ultima data
Sa inteleaga, umanitatea, cea bolnava.
Ce-am sa spun Tatalui? De omul
Ce nu-intelege al sau destin
Ci se usca , la fel ca pomul
Cand torni la radacina lui, venin.
Ce-am sa spun ? Fratilor Luminii,
De viata petrecuta pe pamant?
Ca oamenii sunt ca si cainii,
Ce se mananca pentru un os marunt ?
Atunci cand am venit, visam lumina,
Apoi m-am scufundat, in intunericul amar,
Si am iubit, am daruit IUBIREA,
Insa la schimb, primisem jar,
Si am ramas apoi privind cu ochiul, la lumanarea din altar ...

BY CARLA …
Sursa : http://poeziilecarlei.wordpress.com/2012/07/27/ingerul-sacrificat/